luni, 13 decembrie 2010

Nichita Stanescu - Rarirea lucrurilor

                     Acest blog s-a nascut ca urmare a dorintei mele de a cunoaste in intregime literatura romana si de a descoperi textele cu cea mai mare greutate spirituala, realizand astfel o istorie spirituala a literaturii. 

Pentru ca acest proiect este desigur foarte vast si in acelasi nefiind cel mai important dpdv spiritual l-am lasat pe un loc secundar. 

Totusi pentru ca am ajuns la concluzia ca este o necesitate spirituala sa ne conectam la comorile spirituale ale literaturii in general si literaturii romane in special si mi se pare mai mult decat potrivit sa ma bucur alaturi de voi de tot ceea ce Dumnezeu ne va scoate in cale. 

Si pentru ca astazi se implinesc 27 de ani de la moartea celui de al doilea mare geniu al poeziei romanesti sa ne bucuram impreuna de aceasta sarbatoare a poeziei care poate fi la fel de importanta ca si sarbatoarea unui sfant.

Pentru ca marii poeti ai literaturii universale printre care si Eminescu si Nichita Stanescu au fost veritabili ingeri intrupati si vor fi in continuare ingeri in Imparatia lui Dumnezeu desigur pe o anumita treapta sau ramura a marelui copac divin.

 

Ne vom bucura impreuna si vom analiza mai degraba din punct devedere spiritual decat literar importanta textelor si poeziilor sau nu o vom analiza deloc doar degustand-o.

Ca sa intelegeti mai bine poezia si mesajul ascuns, pentru ca exista si un mesaj ascuns asa cum in evanghelii in afara de intelesul literal exista aproape mereu un altul mai profund si apoi inca unul si mai adanc pe care numai ingerii din ceruri il pricep, deci ca sa il intelegem pe Nichita trebuie sa ii cunoastem personalitatea angelica si discursul poetic ce are accente apoteotice, deoarce el, batranul dar si ingerul, era un campion constient atat al poeziei cat si al limbii romane autointitulandu-se “poliglot de limba romana” 

 

Cea mai buna introducere in viata si personaliatea marelui poet inca mai este albumul memorial aparut in 1984, nereeditat din pacate. Este o carte groasa  pe care o veti gasi pe la anticariate. Puneti mana pe ea este o comoara: Nichita Stanescu ALBUM MEMORIAL

 

Specialistii spun ca Nichita Stanescu reprezinta in limba romana un fenomen tot atat de revolutionar precum Eminescu.

Si dincolo de revolutia limbajului poetic nimeni dupa Eminescu nu trasmite imagini si constructii mentale atat de inalte si de sublime precum Nichita Stanescu. 

Marii poetii de geniu sunt intr-adevar o portavoce a duhului sfant si gasim in textele lor profetii mai mult sau mai putin ascunse, mari revelatii, tot atat de mari ca si cele care au devenit dogme.

Fara indoiala poezia este o forma de manifestare a Spiritului o teofanie, este o dalta prin care Dumnezeu ne modeleaza sufletul inaltandu-l spre Sine, spre desavarsire. 

Numai atunci cand veti cunoaste sufletul si spiritul poetului putand vedea cum Dumnezeu si-a gasit mare bucurie in acest suflet ales vom putea sa ne bucuram si apreciem cum se cuvine poezia marelui Nichita Stanescu.

Si mai important decat sa o comentam si chiar intelegem este sa o lasam sa ne patrunda in fiinta odata cu ingerul de la care a pornit si odata cu duhul care o sustine si il sustine pe Nichita ca al doilea mare geniu al poeziei romanesti. 

Ascultati cu atentie pe Sorin Dumitrescu!

 

RARIREA LUCRURILOR  

 

 

Si in acelasi timp cu noi

pământul se rostogolea in jurul său

ca să ne facă să nu ne pierdem increderea in timp,

iar lucrurile deveniră cosmice…

 

Paharul de sticlă era mai vechi decât

măgarul de carne, -

inelul tău, mai vechi decat pasărea phoenix.

-         Ne generalizăm? M-ai intrebat…

-         Ne generalizăm, ti-am răspuns.

 

 

Din ce in ce mai cosmice deveneau lucrurile.

Ochiul tău era desigur

mai vechi decat frunza căpruie, -

gura mea vorbea de departe

dintr-o piatră foarte veche,

cuvinte nisipoase si cosmice.

 

Rărirea lucrurilor – Măreţia Frigului



 

duminică, 7 noiembrie 2010

La moartea Poetului

            

Simt aceasta tristete si acest val de iubire ce a cuprins intreaga tara.

Adrian Paunescu a fost una din cele mai mari personalitati ale Romaniei din toate timpurile. Astfel de persoane vin special in aceasta lume cu misiune spirituala sau culturala si sunt foarte foarte inzestrate asemenea marilor avatari divini care schimba soarta spirituala a intregii omeniri ramanand nemuritori. 

Fara indoiala Paunescu este si in top10 sau chiar 5 al celor mai mari poeti romani ai tuturor timpurilor. 

L-as fi vrut si pe final ca si in tinerete dar i-am fost martori ca a incercat sa faca tot ce i-a stat in putinta pentru tara lui si am fost martori si dusmanilor ca au tremurat ca nu cumva sa treaca in barca lui Dan Diaconescu, acum pe sfarsit… 

Adrian Paunescu a candidat chiar si la presedentia Romaniei dupa Revolutie, a incercat totul si discursul sau a fost intotdeauna curat incercand sa transfere din puritatea dragostei si intentiilor sale fata de tara si partidului in care a activat in ultima vreme.

Trebuie sa stim sa ne pretuim si sa ne promovam valorile si nu am inteles niciodata nebunia celor care, platiti s-au nu l-au injurat pe Paunescu, mai ales dupa 89 cand desi nu eram prea mare mi-l amintesc pe poet cum a venit cu un teanc de carti la o emisiune si vorbea din spatele lor spunand cine este el si ce a facut el pentru tara sa pe care o iubeste mai presus de orice. 

Uneori trebuie sa vorbesti singur despre tine insuti.

Nu a avut parte de critica literara prea favorabila dupa Revolutie deoarece cel mai mare critic literar in viata are o binecunoscuta lista neagra pe care sunt insemnate toate valorile literare iubite ale limbii romane si el printre altele si-a luat aceasta misiune de a lupta impotriva lor, dupa cum am mai spus. 

Dar Paunescu a stat mereu bine in inima romanilor care isi iubesc tara si limba.

A scris atat de mult dupa 89 ca nimeni nici macar nu a apucat sa citeasca tot, dar sa mai si recenzeze. Dar desigur ca va fi timp pentru evaluarea a tot ce a scris. 

Paunescu lasa si aceasta mostenire si acest mesaj al revolutiei prin cultura.

Putem sa il consideram, fara sa ne inselam, un patriarh al literaturii romane, un poet ce are versuri ce au devenit sloganuri, versuri ce sunt suport al multor cantece fredonate de milioane de oameni si instalate definitiv in sufletul tuturor. 

Atunci cand tara si romanii au avut mai mare nevoie de lumina, de cantec, de iubire de tara si de perspectiva culturala, Paunescu a fost cel ales sa prezideze minunatul fenomen revolutie culturala numit Cenaclu Flacara. 

 

Paunescu ramane pentru totdeauna al nostru. Cel care a incercat totul pentru tara sa, pentru romani, pentru  limba romana, pentru unirea celor doua Moldove. 

 

Sa-I multumim lui Dumnezeu ca in una din cele mai grele perioade din istoria tarii a daruit si doi din cei mai mari poeti ai literaturii romane, unul fiind Adrian Paunescu.

Sa-I multumim ca ne sustine si ca ne da speranta in implinirea profetiilor despre destinul acestui neam atat de bun si de binecuvantat.

Ridica-l Doamne pe Poetul trimis de Tine spre Tine si mangaie-l cu binecuvantarile Tale divine, te rugam cu totii intr-un glas! Iarta-l pentru ca mult ne-a iubit si mult ne-a daruit si mult a sperat pentru noi si pentru neamul Tau.

Sa ne unim inimile si iubirea noastra sa-i fie Poetului aer pentru zborul sufletului inspre Dumnezeu. 

Mantuieste-l Doamne si vom suferi noi pentru pacatele lui...