luni, 13 decembrie 2010

Nichita Stanescu - Rarirea lucrurilor

                     Acest blog s-a nascut ca urmare a dorintei mele de a cunoaste in intregime literatura romana si de a descoperi textele cu cea mai mare greutate spirituala, realizand astfel o istorie spirituala a literaturii. 

Pentru ca acest proiect este desigur foarte vast si in acelasi nefiind cel mai important dpdv spiritual l-am lasat pe un loc secundar. 

Totusi pentru ca am ajuns la concluzia ca este o necesitate spirituala sa ne conectam la comorile spirituale ale literaturii in general si literaturii romane in special si mi se pare mai mult decat potrivit sa ma bucur alaturi de voi de tot ceea ce Dumnezeu ne va scoate in cale. 

Si pentru ca astazi se implinesc 27 de ani de la moartea celui de al doilea mare geniu al poeziei romanesti sa ne bucuram impreuna de aceasta sarbatoare a poeziei care poate fi la fel de importanta ca si sarbatoarea unui sfant.

Pentru ca marii poeti ai literaturii universale printre care si Eminescu si Nichita Stanescu au fost veritabili ingeri intrupati si vor fi in continuare ingeri in Imparatia lui Dumnezeu desigur pe o anumita treapta sau ramura a marelui copac divin.

 

Ne vom bucura impreuna si vom analiza mai degraba din punct devedere spiritual decat literar importanta textelor si poeziilor sau nu o vom analiza deloc doar degustand-o.

Ca sa intelegeti mai bine poezia si mesajul ascuns, pentru ca exista si un mesaj ascuns asa cum in evanghelii in afara de intelesul literal exista aproape mereu un altul mai profund si apoi inca unul si mai adanc pe care numai ingerii din ceruri il pricep, deci ca sa il intelegem pe Nichita trebuie sa ii cunoastem personalitatea angelica si discursul poetic ce are accente apoteotice, deoarce el, batranul dar si ingerul, era un campion constient atat al poeziei cat si al limbii romane autointitulandu-se “poliglot de limba romana” 

 

Cea mai buna introducere in viata si personaliatea marelui poet inca mai este albumul memorial aparut in 1984, nereeditat din pacate. Este o carte groasa  pe care o veti gasi pe la anticariate. Puneti mana pe ea este o comoara: Nichita Stanescu ALBUM MEMORIAL

 

Specialistii spun ca Nichita Stanescu reprezinta in limba romana un fenomen tot atat de revolutionar precum Eminescu.

Si dincolo de revolutia limbajului poetic nimeni dupa Eminescu nu trasmite imagini si constructii mentale atat de inalte si de sublime precum Nichita Stanescu. 

Marii poetii de geniu sunt intr-adevar o portavoce a duhului sfant si gasim in textele lor profetii mai mult sau mai putin ascunse, mari revelatii, tot atat de mari ca si cele care au devenit dogme.

Fara indoiala poezia este o forma de manifestare a Spiritului o teofanie, este o dalta prin care Dumnezeu ne modeleaza sufletul inaltandu-l spre Sine, spre desavarsire. 

Numai atunci cand veti cunoaste sufletul si spiritul poetului putand vedea cum Dumnezeu si-a gasit mare bucurie in acest suflet ales vom putea sa ne bucuram si apreciem cum se cuvine poezia marelui Nichita Stanescu.

Si mai important decat sa o comentam si chiar intelegem este sa o lasam sa ne patrunda in fiinta odata cu ingerul de la care a pornit si odata cu duhul care o sustine si il sustine pe Nichita ca al doilea mare geniu al poeziei romanesti. 

Ascultati cu atentie pe Sorin Dumitrescu!

 

RARIREA LUCRURILOR  

 

 

Si in acelasi timp cu noi

pământul se rostogolea in jurul său

ca să ne facă să nu ne pierdem increderea in timp,

iar lucrurile deveniră cosmice…

 

Paharul de sticlă era mai vechi decât

măgarul de carne, -

inelul tău, mai vechi decat pasărea phoenix.

-         Ne generalizăm? M-ai intrebat…

-         Ne generalizăm, ti-am răspuns.

 

 

Din ce in ce mai cosmice deveneau lucrurile.

Ochiul tău era desigur

mai vechi decat frunza căpruie, -

gura mea vorbea de departe

dintr-o piatră foarte veche,

cuvinte nisipoase si cosmice.

 

Rărirea lucrurilor – Măreţia Frigului



 

duminică, 7 noiembrie 2010

La moartea Poetului

            

Simt aceasta tristete si acest val de iubire ce a cuprins intreaga tara.

Adrian Paunescu a fost una din cele mai mari personalitati ale Romaniei din toate timpurile. Astfel de persoane vin special in aceasta lume cu misiune spirituala sau culturala si sunt foarte foarte inzestrate asemenea marilor avatari divini care schimba soarta spirituala a intregii omeniri ramanand nemuritori. 

Fara indoiala Paunescu este si in top10 sau chiar 5 al celor mai mari poeti romani ai tuturor timpurilor. 

L-as fi vrut si pe final ca si in tinerete dar i-am fost martori ca a incercat sa faca tot ce i-a stat in putinta pentru tara lui si am fost martori si dusmanilor ca au tremurat ca nu cumva sa treaca in barca lui Dan Diaconescu, acum pe sfarsit… 

Adrian Paunescu a candidat chiar si la presedentia Romaniei dupa Revolutie, a incercat totul si discursul sau a fost intotdeauna curat incercand sa transfere din puritatea dragostei si intentiilor sale fata de tara si partidului in care a activat in ultima vreme.

Trebuie sa stim sa ne pretuim si sa ne promovam valorile si nu am inteles niciodata nebunia celor care, platiti s-au nu l-au injurat pe Paunescu, mai ales dupa 89 cand desi nu eram prea mare mi-l amintesc pe poet cum a venit cu un teanc de carti la o emisiune si vorbea din spatele lor spunand cine este el si ce a facut el pentru tara sa pe care o iubeste mai presus de orice. 

Uneori trebuie sa vorbesti singur despre tine insuti.

Nu a avut parte de critica literara prea favorabila dupa Revolutie deoarece cel mai mare critic literar in viata are o binecunoscuta lista neagra pe care sunt insemnate toate valorile literare iubite ale limbii romane si el printre altele si-a luat aceasta misiune de a lupta impotriva lor, dupa cum am mai spus. 

Dar Paunescu a stat mereu bine in inima romanilor care isi iubesc tara si limba.

A scris atat de mult dupa 89 ca nimeni nici macar nu a apucat sa citeasca tot, dar sa mai si recenzeze. Dar desigur ca va fi timp pentru evaluarea a tot ce a scris. 

Paunescu lasa si aceasta mostenire si acest mesaj al revolutiei prin cultura.

Putem sa il consideram, fara sa ne inselam, un patriarh al literaturii romane, un poet ce are versuri ce au devenit sloganuri, versuri ce sunt suport al multor cantece fredonate de milioane de oameni si instalate definitiv in sufletul tuturor. 

Atunci cand tara si romanii au avut mai mare nevoie de lumina, de cantec, de iubire de tara si de perspectiva culturala, Paunescu a fost cel ales sa prezideze minunatul fenomen revolutie culturala numit Cenaclu Flacara. 

 

Paunescu ramane pentru totdeauna al nostru. Cel care a incercat totul pentru tara sa, pentru romani, pentru  limba romana, pentru unirea celor doua Moldove. 

 

Sa-I multumim lui Dumnezeu ca in una din cele mai grele perioade din istoria tarii a daruit si doi din cei mai mari poeti ai literaturii romane, unul fiind Adrian Paunescu.

Sa-I multumim ca ne sustine si ca ne da speranta in implinirea profetiilor despre destinul acestui neam atat de bun si de binecuvantat.

Ridica-l Doamne pe Poetul trimis de Tine spre Tine si mangaie-l cu binecuvantarile Tale divine, te rugam cu totii intr-un glas! Iarta-l pentru ca mult ne-a iubit si mult ne-a daruit si mult a sperat pentru noi si pentru neamul Tau.

Sa ne unim inimile si iubirea noastra sa-i fie Poetului aer pentru zborul sufletului inspre Dumnezeu. 

Mantuieste-l Doamne si vom suferi noi pentru pacatele lui... 



vineri, 26 iunie 2009

NICOLAE MANOLESCU - ISTORIA CRITICA A LITERATURII ROMANE

         Am cumparat acum cateva luni Istoria critica… Am fost foarte bucuros de achizitie, atat pentru ca e foarte scumpa, 270 de lei, cat si pentru ca am o parere foarte buna despre lucrarile mari, de o viata sa zic, mai ales despre cele literare .
          Bucuria mea a tinut exact pana am citit ce a catadicsit dl Manolescu sa scrie despre Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu si chiar Eminescu si sunt sigur ca si despre alte valori deja consacrate ale culturii romanesti.
          Trebuie sa recunosc ca intai am fost socat si bulversat , apoi maniat si apoi am incercat sa inteleg nemernicia acestui critic literar pentru care genial este Mircea Cartarescu, nu Eliade , nu Nichita Stanescu, nu Cioran si nici macar Eminescu.

       Am o parere foarte buna despre Istoriile literare in general. Din punctul meu de vedere ele ar trebui sa fie asemenea descrierii unei incaperi pline cu comori si pietre pretioase. Se poate vorbi astfel despre stralucirea diamantelor si fascinatia aurului dar si despre misterul platinei sau argintului. Dar a vorbi despre astfel de …pietre fara a adauga si cuvantul pretioase este o impietate si nimeni nu are dreptul sa desconsidere personalitatile marilor creatori si sa intre incaltat in castelul literaturii …

         Am avut stupoarea sa citesc despre fascismul lui Eliade, despre hitlerismul lui Cioran, despre un Nae Ionescu criminal ( citate scandaloase din jurnalul lui Petre Pandrea), despre un Nichita Stanescu care nu se ia in serios dar mai ales , atentie, despre xenophobia, rasismul si antisemistismul lui Eminescu…
          Domnul Manolescu , care se considera un fel de buric al literaturii si care incearca sa ne manipuleze inca din introducere unde abil isi scuza subiectivitatea afirmand ca orice istorie si critica nu poate fi decat subiectiva si explicand de ce nu a curatat de “impuritati “ propria-i lucrare, tocmai ne pune in fata unui atac de neingaduit din partea unui om care se plimba printre valorile literare de o viata, la imaginea celor mai mari spirite ale culturii romane.
         Astfel dl Manolescu considera spre exemplu ca definitiile lui Iorga si Noica despre Eminescu( “expresie integrala a sufletului romanesc” respectiv “omul deplin al culturii romanesti”) sunt “ lipsite de masura si potrivnice spiritului critic”. Caietele si scrisorile lui Eminescu nu au nici cea mai mica valoare literara ne spune criticul care pe de alta parte este mai mult decat convins ca "nu incape nici o indoiala ca Eminescu a fost nationalist, xenofob, cu pulsiuni rasiste si antisemite tot mai vii spre sfarsitul vietii..."  
          Nu regret ca am cumparat cartea, orice istorie avand si o valoare de index si apoi satisfactia lecturarii acestei sinucideri a d-lui Manolescu compenseaza un pic pretul cam mare al lucrarii. Pentru ca mai degraba renuntam la 10 critici precum dl Manolescu decat la darurile divine primite de acest neam si anume marii sai scriitori si poeti nedreptatiti de viziunea stramba a unui critic tendentios.

        Dar ceea ce m-a contrariat poate cel mai mult sunt inconstienta, iresponsabilitatea, orgoliul si dorinta imensa de razbunare . Probabil frustarile de o viata ale d-lui Manolescu au fost refulate pentru a izbucni in aceasta lucrare si a murdari pentru totdeauna pe aceia cu care a avut conflicte mai mici sau mai mari. 

           Spre exemplu Nichita Stanescu este taxat drastic, chiar Marin Sorescu avand alocate mai multe pagini,  lucrarea putand fi comparata fara exagerare cu un pat al lui Procust din care toti cei mai mari ca d-l Manolescu ies ciuntiti si mutilati iar cei mai mici sunt chinuiti  in zadar si probabil cu efecte contrare in constiinta cititorului:  Cartarescu, Patapievici, Paleologu.

        Sunt si avantaje in urma acestei lecturari partiale : imaginea si valoarea lui G Calinescu au crescut foarte mult , un mare domn prin comparatie, iar lucrarea acestuia ramane de neinlocuit inca, se pare.
        Sunt sigur ca lucrarea dumneavoastra ar fi fost primita cu multe laude inainte de 1989, poate ca v-ar fi  felicitat personal chiar Ceausescu, domnule Manolescu. Sa insemne asta ca sunteti un comunist?

        Va spunem Adio d-le Manolescu, desi inca mai aveti timp sa scoateti “impuritatile” intr-o posibila editie viitoare. Apropo de asta, nu sunt impuritati ci mizerii… 



         Pentru o istorie literara integrala, pana in contemporaneitate, avem lucrarea lui Calinescu + cea a lui Alex Stefanescu care acopera perioada de dupa 1941 anul publicarii Istoriei lui Calinescu. De altfel titlul lucrarii lui Stefanescu fiind “Istoria literaturii române contemporane (1941-2000)”



sâmbătă, 14 martie 2009

Cine suntem noi

Nu exista intrebare fara raspuns. Incercand sa aflam cat mai multe despre stramosii dacilor gasim doua repere importante, doua cuvinte ce desemneaza doua comunitati ancestrale care sunt radacini primordiale ale tuturor civilizatiilor din zona Europei : pelasgii si ramanii.
Densusianu in "Dacia preistorica" subliniaza remarcabil si , uluitor pentru mine, in baza documentelor si intuitiei sale geniale cum marele imperiu pelasg este fondat in urma unei migratii dinspre est, dinspre Asia.
Potopul a existat. Noe si familia sa se dezvolta in comunitati tot mai mari care, una cate una emigreaza din zona Araratului. Remarcam doua astfel de comunitati ancestrale : una care se stabileste in zona Iraqului dand nastere faimoasei civilizatii sumeriene, alta care emigreza inspre Carpati, initial cunoascuta sub numele de Ramani(oameni ai luminii) se dezvolta in marea comunitate numita Imperiul pelasg.
Foarte important de retinut, asa cum nepotii lui Noe si familiile lor emigreza din zona Araratului, la fel din zona dintre Carpati si Dunare, odata cu inmultirea rapida a numarului populatiei, emigreaza rand pe rand mici comunitati atat inspre nord, vest si sud cat mai ales inspre est, faimoasa migratie ariana.
Asadar civilizatia predacica si dacica este la fel de importanta si veche ca si cea sumeriana.
Este posibil ca marea migratie ariana sa fi fost condusa de marele avatar Rama. Eduard Schure in "Marii Initiati" incearca sa sugereze acest lucru. De ce este important acest lucru? Este foarte important pentru ca aceasta migratie ariana a avut un rol deosebit in dezvoltarea atat materiala cat si spirtuala a Indiei. Nu intamplator suntem atrasi de misterul si spiritualitatea Indiei , spiritualitate ce a conservat intr-un mod extraordinar aspecte divine care erau caracteristice fondatorilor, primilor urmasi ai lui Noe .
Asadar suntem nepotii lui Noe, asadar suntem copiii lui Adam, suntem copiii Tatalui.
Adam a fost creat, Eva a fost creata din Adam(se spune ca Dumnezeu a scos din Adam "iubirea de sine" si din acest material a fost creata Eva...).
Evident ca au existat triburi primitive de oameni inante de Adam, au existat si in timpul si dupa Adam, legendele, miturile si colindele vorbesc despre astfel de oameni ai padurii...
Daca esti interesat sa afli ce s-a intamplat chiar inante de potop, cum si de ce pototpul nu a afectat China , si multe alte lucruri revelate, iti recomand Casa Domnului de Jacob Lorber. Sunt cinci volume , in ultimul se vorbeste despre potop. Deoarece traim timpuri aproape identice, vreau sa-ti amintesc aici ca nu numai ca oamenii de atunci au fost anuntati cu mult timp inante, stiau ca Noe isi construia celebra arca si au fost chiar chemati de acesta sa urce in munte unde traia spre a urca pe arca salvatoare, dar nu numai ca l-au luat in ras dar chiar cand apele crescusera sufiecient de mult incat se plimbau cu barcile prin orase, nu au luat in seama avertismentul lui Dumnezeu. De adaugat aici ca locurile din arca destinate oamenilor au fost umplute de Noe si ingerii Domnului tot cu... animale ( in sensul ca in afara de primele perechi au fost adaugate ulterior altele, deoarece nici un om nu a venit sa fie salvat iar locurile destinate oamenilor au fost ocupate tot de animale).

PS: daca citesti Casa Domnlui , fa-o cu rabdare incepand cu vol I, se spune ca tot ce a scris Lorber este dictat chiar de Iisus Hristos...

joi, 12 martie 2009

Sunt roman deci exist !

Am descoperit zilele trecute o parafraza remarcabila dupa celebra maxima a lui Descartes :

SUNT ROMAN DECI EXIST !

“Dobito ergo cogito. Cogito ergo sum. Sum ergo Deus est.” (Ma indoiesc deci gandesc. Gandesc deci exist. Exist deci exista Dumnezeu) Descartes

Blogul pe care am gasit geniala formula se numeste Gandeste Frumos... (Nu suntem ingeri)... :d



George Enescu - Rapsodia Romana
Vezi mai multe video din Muzica »

duminică, 8 martie 2009

Femeia daca (La multi ani !)



Deoarece suntem la inceput, vreau sa discutam liber despre aspecte ce tin de istorie si de limba.
Cine suntem noi? Ce s-a intamplat exact acum 2000 de ani? Ce legatura ar putea sa existe intre victoria romanilor si misiunea spirituala a sfantului Andrei?
Eram copil cand ai mei mi-au soptit, ca jumatate suntem daci si jumatate romani. Si chiar mi-au propus un joc interesant. Romanii au lobul urechii asemenea unui cercel foarte bine profilat iar dacii nu au deloc acest lob...
Poate vi se pare o copilarie dar eu am luat foarte in serios acest joc. Bunica mea era daca, iar bunicul roman. Mai tarziu am urmarit cu atentie si am incercat chiar sa fac profilul psihologic al celor doua categorii... Dacii sunt foarte harnici si determinati sa reuseasca prin munca si efort personal, femeile sunt darze si dedicate(se spune ca statul daco-trac,a fost condus chiar de o regina si de un sobor exclusiv feminin in trecutul indepartat- vezi si Femeile Dacilor). Romanii cauta sarbatorile, vor sa vada lumea, s-o cunoasca sa o cucereasca, munca e pentru altii ei iubesc lupta si petrecerea de dupa victorie...
Inca am ramas adeptul metodelor de studiu neconventionale si sunt convins ca am descoperii lucruri neasteptate daca am sonda subconstientul colectiv in special in zonele mai putin tulburate de "civilizatie"
Cocluziile sunt urmatoarele: exista trei comunitati distincte as putea spune, dacii, romanii si daco-romanii(bineinteles si cu influente secundare ulterioare). Cu uimire am descoperit ca Densusianu in faimoasa Dacia Preistorica sustine ca intr-adevar exista( existau cel putin acum 100 si ceva de ani) comunitati bine localizate care au legende si povesti ce mentioneaza spre exemplu"luptele sale cu dacii" sau "podul sau de peste Dunare". Vreau sa spun ca am putea descoperii chiar si in prezent comunitati pure de daci sau romani...
Bunaoara eu sunt un roman get beget dar nu stiu cum si de unde m-am ales cu un suflet de dac. Suflet ce plange si blestema necontenit imperiul care a adus disparitia unei natii.
Greu nu este sa ne descoperim romanitatea. In veci dacii nu si-ar fi numit tara Roma-nia, e suficient sa ne uitam la profilul nostru in oglinda si apoi la statuile lui Cezar sau Traian pentru a ne regasi. Greu ar putea fii sa-i gasim pe dacii dintre noi.
Deoarece aceasta poveste s-ar putea intinde foarte mult ma opresc si iti prezint o femeie care intrupeaza in mod ideal chiar, spiritul de foc, tinuta regala si formele femeii... dace : Maria Tanase, cu un cantec ce are fara indoiala radacini dacice : Ciuleandra. Enjoy It !



ve zi si Femeile dacilor

Iancu Jianu (Adrian Pintea - acest dac fara barba...) si Ionica (Stela Furcovici) in Iancu Jianu Haiducul. Iti plac calatoriile in timp? O scena de exceptie care ne poarta in trecut nu cu 28 sau 200 de ani ci cu peste 2000 de ani. (sfarsitul filmului 2- ultimele 30 sec... filmul 3)

"Surioare sanzaiene, presarate prin poiene,
La raze de luna, ferite de furtuna
Iesiti surioare, lui Iancu in carare
Meniti-l de bine , manati-l la mine
Pe poteci de munte,doar de el stiute
Feriti-i potecile, risipiti poterile
Sa-l vad repejor, la mine-n pridvor
Ca ma frang de dor,de dorul Iancului, Iancului, Jianului... "



marți, 24 februarie 2009

Te iubesc...


Pentru mine Istoria Literaturii Romane incepe cu intrebarea, retorica poate : Oare cum spuneau dacii te iubesc ?
In afara de materialul propriuzis(literatura insasi) ne vom folosi de cele trei mari evanghelii... pardon, istorii ale literaturii: Calinescu, Stefanescu si Manolescu.
Masura cuvintelor va fi aici aceea a iubirii. Vom incerca sa descoperim cum esenta fundamentala a Limbii Romane nu este nimic altceva decat Spiritul Etern, esenta ascunsa si suport al tuturor lucrurilor.
"Intreaba si ti se va raspunde... "
Iata si primul posibil raspuns al intrebarii de mai sus : "O poezie in limba daca"
Ce titlu minunat si memorabil... O poezie in limba daca, o poezie in limba daca...
Si ca frumusetea si incantarea sa fie depline, poezia este o ... inscriptie pe un inel...

ROLIS TENEAN
ERENER TIL TEANI
SKOR RAZE-ADOMEAN
TIL EZVIITA
MINE RAZ'ILTA


ROLIS, IA UN INEL LA TINE CA SĂ O IUBEŞTI PE RAZE! LA EL TE VEI UITA DAR ŞI MAI MULT (TE VEI UITA) LA RAZE!

Inelul este daruit de ea, Raze, probabil o regina, iubitului ei...

RAZE - ADOMEAN ....