luni, 13 decembrie 2010

Nichita Stanescu - Rarirea lucrurilor

                     Acest blog s-a nascut ca urmare a dorintei mele de a cunoaste in intregime literatura romana si de a descoperi textele cu cea mai mare greutate spirituala, realizand astfel o istorie spirituala a literaturii. 

Pentru ca acest proiect este desigur foarte vast si in acelasi nefiind cel mai important dpdv spiritual l-am lasat pe un loc secundar. 

Totusi pentru ca am ajuns la concluzia ca este o necesitate spirituala sa ne conectam la comorile spirituale ale literaturii in general si literaturii romane in special si mi se pare mai mult decat potrivit sa ma bucur alaturi de voi de tot ceea ce Dumnezeu ne va scoate in cale. 

Si pentru ca astazi se implinesc 27 de ani de la moartea celui de al doilea mare geniu al poeziei romanesti sa ne bucuram impreuna de aceasta sarbatoare a poeziei care poate fi la fel de importanta ca si sarbatoarea unui sfant.

Pentru ca marii poeti ai literaturii universale printre care si Eminescu si Nichita Stanescu au fost veritabili ingeri intrupati si vor fi in continuare ingeri in Imparatia lui Dumnezeu desigur pe o anumita treapta sau ramura a marelui copac divin.

 

Ne vom bucura impreuna si vom analiza mai degraba din punct devedere spiritual decat literar importanta textelor si poeziilor sau nu o vom analiza deloc doar degustand-o.

Ca sa intelegeti mai bine poezia si mesajul ascuns, pentru ca exista si un mesaj ascuns asa cum in evanghelii in afara de intelesul literal exista aproape mereu un altul mai profund si apoi inca unul si mai adanc pe care numai ingerii din ceruri il pricep, deci ca sa il intelegem pe Nichita trebuie sa ii cunoastem personalitatea angelica si discursul poetic ce are accente apoteotice, deoarce el, batranul dar si ingerul, era un campion constient atat al poeziei cat si al limbii romane autointitulandu-se “poliglot de limba romana” 

 

Cea mai buna introducere in viata si personaliatea marelui poet inca mai este albumul memorial aparut in 1984, nereeditat din pacate. Este o carte groasa  pe care o veti gasi pe la anticariate. Puneti mana pe ea este o comoara: Nichita Stanescu ALBUM MEMORIAL

 

Specialistii spun ca Nichita Stanescu reprezinta in limba romana un fenomen tot atat de revolutionar precum Eminescu.

Si dincolo de revolutia limbajului poetic nimeni dupa Eminescu nu trasmite imagini si constructii mentale atat de inalte si de sublime precum Nichita Stanescu. 

Marii poetii de geniu sunt intr-adevar o portavoce a duhului sfant si gasim in textele lor profetii mai mult sau mai putin ascunse, mari revelatii, tot atat de mari ca si cele care au devenit dogme.

Fara indoiala poezia este o forma de manifestare a Spiritului o teofanie, este o dalta prin care Dumnezeu ne modeleaza sufletul inaltandu-l spre Sine, spre desavarsire. 

Numai atunci cand veti cunoaste sufletul si spiritul poetului putand vedea cum Dumnezeu si-a gasit mare bucurie in acest suflet ales vom putea sa ne bucuram si apreciem cum se cuvine poezia marelui Nichita Stanescu.

Si mai important decat sa o comentam si chiar intelegem este sa o lasam sa ne patrunda in fiinta odata cu ingerul de la care a pornit si odata cu duhul care o sustine si il sustine pe Nichita ca al doilea mare geniu al poeziei romanesti. 

Ascultati cu atentie pe Sorin Dumitrescu!

 

RARIREA LUCRURILOR  

 

 

Si in acelasi timp cu noi

pământul se rostogolea in jurul său

ca să ne facă să nu ne pierdem increderea in timp,

iar lucrurile deveniră cosmice…

 

Paharul de sticlă era mai vechi decât

măgarul de carne, -

inelul tău, mai vechi decat pasărea phoenix.

-         Ne generalizăm? M-ai intrebat…

-         Ne generalizăm, ti-am răspuns.

 

 

Din ce in ce mai cosmice deveneau lucrurile.

Ochiul tău era desigur

mai vechi decat frunza căpruie, -

gura mea vorbea de departe

dintr-o piatră foarte veche,

cuvinte nisipoase si cosmice.

 

Rărirea lucrurilor – Măreţia Frigului



 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu